Despre carte: an / Lumea noastră este crudă... În cei nouăsprezece ani ai mei, nu-mi amintesc o zi în care să nu fi fost rece și nu voia să mănânce. Norii jos, murdari, de plumb cad la pământ ca niște bucăți de oțel de gheață, care, ca niște ace, se târăsc sub piele, ardând prin ea. Vântul pătrunzător, luând căldura chiar din vatră și frigul înverșunat, care pare să se fi instalat chiar în oase - asta e tot ce m-a înconjurat toată viața În fiecare zi visez că cel care se numește Gheață va ierta în sfârșit noi și ne lasă să ieșim din închisoare…